Despre Biserica „Adormirea Maicii Domnului” – Săcălăşeni

B

iserica de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Săcălăşeni este una din cele mai vechi şi bine păstrate biserici din stejar, fiind datată din anul 1442. La ultima restaurare a picturii, pictorul Paul Veisu, din Cetatea Baia Mare reproduce o datare mai veche.

Nefiind folosită ca biserică mult timp, starea ei de conservare a devenit îngrijorătoare, fiind restaurată în 1996. Vechimea şi aspectul au fost remarcate, astfel existând propuneri să fie dusă în anul 1912 în Viena, iar mai târziu la Bucureşti în Parcul Carol. A rămas, totuşi pe loc.

Vechimea bisericii este confirmată de forma sa simplă, cu bârne de stejar deosebit de late. Fundaţia este din lespezi mari de piatră, peste care sunt aşezate elemente masive de stejar, bine dimensionate, cioplite manual. Intrarea se face prin latura de sud, în pronaos, acesta nefiind prevăzut cu nici o fereastră. Uşa de la intrare este din stejar masiv, cioplită manual dintr-o singură bucată, fiind sculptată împreună cu „uşorii”, făcuţi din elemente mari de stejar.

Arhitectura acestei biserici, reprezentând prima jumătate a secolului al XV-lea aduce aminte de nevoile spirituale ale oamenilor simpli. De aceea, în multe privinţe, biserica seamănă cu casele vechi de lemn, demonstrând că a fost realizată de oameni care locuiau pe acele meleaguri.

P

ronaosul are tavanul drept şi pe perechi de grinzi aşezate în cruce, ce se reazemă de pereţii pronaosului. De pe acestea pornesc stâlpii verticali ai turnului.

Naosul este acoperit cu o boltă de lemn din bârne groase. Soluţia de acoperire este deosebit de ingenioasă, în patru ape, cu un singur volum pentru naos, pronaos şi altar. Bolta pronaosului, după cum se poate observa, este pictată.

Pe consolele mari din direcţia unghiurilor date de pentagonul altarului sunt scoase console succesive tot mai mari, de jos în sus. Un alt element care confirmă vechimea bisericii este şarpanta simplă şi turnul care are elemente de contra-vântuire simple, comparativ cu bisericile de mai târziu. Învelitoarea este realizată din sită de lemn, dar se văd urmele de şindrilă de stejar din învelitori mai vechi.

Uşa centrală din peretele ce desparte naosul de altar a fost tăiată ulterior, semn că biserica a fost cu două uşi la altar. Foişorul turnului este realizat cu plin de ax, din câte două arcade de lemn pe fiecare latură şi nu din trei cum se vor face mai târziu la alte biserici de lemn. Bolta naosului, semicilindrică, este rezemată de două „cintre” realizată pe două timpane ce de supra-înalţă pe peretele dinspre altar şi naos şi pe cel dintre naos şi pronaos.

Altarul este acoperit prin supra-înălţare cu scândură pe orizontală, prin racordarea suprafeţelor orizontale cu cele verticale. Urmele vechi de pictură, vizibile sub iconostas, dovedesc că iconostasul, în această zonă a apărut târziu, doar în secolul XVII. Este vizibil că iconostasul reprezintă o lucrare independentă, aşezată pe peretele dintre naos şi altar, perete care era pictat înainte de a fi iconostasul.

Virtual tour”Adormirea Maicii Domnului”

Harta

Start typing and press Enter to search